Dreptul la informare

Zilele trecute discutam cu prietenul meu despre drepturile noastre, drepturile omului. Îmi explica ce s-a discutat la un curs la care el participase. Tare m-a pus pe gânduri! De fapt, trăim într-o țară democratică, sau e democrație doar în denumire? Mi-am dat seama că, deși avem drepturi, nu ni le putem exercita întotdeauna. E adevarat, libertatea mea ține până acolo unde întâlnește limita libertății celuilalt, dar eu nu la asta făceam referire.
Dau exemplul dreptului la informare. Păi ce înseamnă acest drept? Am discutat despre acest lucru cu mai multe persoane. Inclusiv cu copii. Mi-am dat seama că pentru ei, dreptul la informare înseamnă libertatea de a afla tot ce îi interesează, tot ce îi pasionează, tot ce le e de folos etc (exceptând regulamentele de ordine interioară, de exemplu, al unei unități militare). Lucru care și mie mi se pare normal și corect. Ca să evoluăm trebuie să fim informați, nu? Și atunci întreb: cum pot să mă informez dacă nu am resurse financiare? Și probabil mi se va răspunde: în școală. Păi școala noastră are foaarte multe materii, să zicem. În școală învățăm despre ele în mare, nu milimetric. La liceu ne mai axăm și noi cât de cât pe un anumit domeniu. (Să nu discutăm despre cât de mult își dau interesul majoritatea profesorilor). După ce terminăm liceul? Păi dacă nu am bani să mă întrețin cât stau în facultate? Că vin din provincie, unde nu sunt facultăți la care să se învețe cum trebuie. Și chiar dacă aș putea, nu e de ajuns. Am nevoie să știu ce se întâmplă în lume, ce apare nou (și nu mă refer la tehnologie, deși e un lucru necesar). Vreau să spun, în sfârșit, că dreptul acesta al nostru este îngrădit, cumva, este un drept pentru care statul nu intervine. Aș spune că nu intervine în niciun fel. Legea spune că dreptul la informație se referă la informațiile de interes public. Care sunt acelea oare? Că tot din lege am înțeles am înțeles că am dreptul să mă informez cu privire la programul instituțiilor publice, la orar, la cum acționează ele și așa mai departe.
Intru în sfera care mă interesează pe mine în mod deosebit și explic de ce spun că acest drept al nostru ne este cumva îngrădit. Eu știu că am dreptul să-mi cunosc drepturile și că trebuie să cunosc legile. Cu atât mai mult că faptul că nu cunoști legea nu te scutește de pedeapsa specifică, deci cumva e obligatoriu să cunosc legea, nu? Păi ca să fac acest lucru mă costă! Mă costă Codul Penal, mă costă Constituția României, mă costă abonamentul TV, mă costă conexiunea la Internet, mă costă, mă costă...

P.S.: Acestea reprezintă păreri personale.