Ieri am primit o veste cumplita. Un prieten a suferit un accident de masina. Desi era un prieten virtual, vestea a venit ca un pumnal. Nu ne cunoascuseram, decat prin telefon. Dar era atent si isi aducea aminte sa ma sune sa vada cum mai sunt. Bineinteles, eu nu am acordat importanta acestui aspect. Desi stiam de problema de sanatate a mamei lui, desi stiam ca se simte singur... Ultima data cand imi aduc aminte ca m-a sunat, nu puteam sa vorbesc, pentru ca eram intr-o alta conversatie. Si nu l-am mai sunat inapoi... Nici macar un mesaj prin intermediul internetului nu i-am lasat... I-am urat "La multi ani" de Sf Mail si Gavriil, onomastica ce ne-o serbam amandoi... Dar nu a mai raspuns. Iar ieri...
Cum e omul... Pana nu pierzi, nu iti dai seama ce ai, nu iti dai seama cat valoreaza oamenii. Asa si eu. Habar nu aveam ca omul acesta ocupa un loc atat de special in inima mea. Ce regret? Regret ca nu a avut posibilitatea sa se tina de cuvant si sa ne cunoastem, regret ca nu am stiut sa-i spun toate lucrurile astea la momentul respectiv, regret ca nu am stiut sa-l intreb cum mai e... Mai ales pentru ca el a fost acolo pentru mine, cand am avut nevoie de compasiune si intelegere.
Ce lectie am invatat! Profita de viata si de orice moment din orice punct de vedere. Nu stii cand vine ziua aceasta cumplita, nu stii cand prietenii tai pleaca si nu le poti impartasi sentimentele, nu stii nimic. Am invatat ca nu trebuie sa astept "momentul oportun" ca sa-mi impartasesc sentimentele; ca nu trebuie sa ma bazez pe faptul ca "daca ii e dor de mine ma cauta", pentru ca poate el crede ca daca ma cauta imi face rau; ca oamenii pe care ii consider simpli oameni, si-au pus deja amprenta asupra mea fara ca eu sa-mi dau seama. Am invatat ca oamenii reactioneaza in consecinta. Eu nu l-am cautat, probabil ca i-am dat de inteles ca ma deranjeaza. E adevarat, am prieten, si nu as fi vrut sa-i dau motive de gelozie. La naiba cu toate astea! Prietenii sunt prieteni!! Si inainte si in timpul si dupa ce ai trecut printr-o relatie amoroasa! La naiba cu toate astea!
Daniel, prieten drag... Sa te odihnesti in pace! Sa fii iertat! Sa ma ierti ca nu am stiut sa-ti spun toate astea! Iti multumesc pentru aceasta lectie.
Daniel, prieten drag...
Cum e omul... Pana nu pierzi, nu iti dai seama ce ai, nu iti dai seama cat valoreaza oamenii. Asa si eu. Habar nu aveam ca omul acesta ocupa un loc atat de special in inima mea. Ce regret? Regret ca nu a avut posibilitatea sa se tina de cuvant si sa ne cunoastem, regret ca nu am stiut sa-i spun toate lucrurile astea la momentul respectiv, regret ca nu am stiut sa-l intreb cum mai e... Mai ales pentru ca el a fost acolo pentru mine, cand am avut nevoie de compasiune si intelegere.
Ce lectie am invatat! Profita de viata si de orice moment din orice punct de vedere. Nu stii cand vine ziua aceasta cumplita, nu stii cand prietenii tai pleaca si nu le poti impartasi sentimentele, nu stii nimic. Am invatat ca nu trebuie sa astept "momentul oportun" ca sa-mi impartasesc sentimentele; ca nu trebuie sa ma bazez pe faptul ca "daca ii e dor de mine ma cauta", pentru ca poate el crede ca daca ma cauta imi face rau; ca oamenii pe care ii consider simpli oameni, si-au pus deja amprenta asupra mea fara ca eu sa-mi dau seama. Am invatat ca oamenii reactioneaza in consecinta. Eu nu l-am cautat, probabil ca i-am dat de inteles ca ma deranjeaza. E adevarat, am prieten, si nu as fi vrut sa-i dau motive de gelozie. La naiba cu toate astea! Prietenii sunt prieteni!! Si inainte si in timpul si dupa ce ai trecut printr-o relatie amoroasa! La naiba cu toate astea!
Daniel, prieten drag... Sa te odihnesti in pace! Sa fii iertat! Sa ma ierti ca nu am stiut sa-ti spun toate astea! Iti multumesc pentru aceasta lectie.
Daniel, prieten drag...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu